Florii



Călare pe-un mânz de asin
Urcai
Cu mare alai sub cerul senin
La Templul cel Sfânt
De Slavă plin
În vechea cetate Ierusalim
Toți îți strigam Osana
Și mult te preamăream
Trei zile mai târziu
La moarte te dădeam
Ceream să fii ucis
Doar pentru”vina mare„
Că în Sabbath decis
Făceai vre-o vindecare
De diavol cei legați
Sau duhurile lui
Îi dezlegai,
Porunci
Dând Necuratului
Uscați ologi și orbi ori surdo-muți
Grăbiți strigau la Tine
Pe cei care credeau
Isuse-i făceai bine
Dar noi cei nestatornici
Ca valurile mării
Lăsăm pe Dumnezeu
În negura uitării
Ori El nu ne-a uitat
Ca fii rătăcitori
În pace ne-a lăsat
Să fim rătăcitori
Flămânzi goi și-nsetaț
De Diavol prigoniți
Ne mai ținea-n viață
Credința din părinți
Credința strămoșească,
Ca ultimă scăpare.
Ai râs atunci de noi
Dar ne iubeai mai tare
Ne-ai îmbrăcat curat
În haina cea mai sciumpă
Ne-ai pus inel în deget
Și ne-ai poftit la nuntă.
Pe robi i-ai pus să taie
Vițelul îngrășat
Văzând după risipă
Ce foame am răbdat! ! ...
Aceasta fu răsplata
Tâlharului din dreapa
Care simțea prea bine
Că-i Dumnezeu cu Tine
Cuie-Ți băteam Isuse
În mâini și în picioare.
De sângele ce curse
Rău sufletul mă doare
De coasta Ta împunsă
Mi-e greu inima plânsă
Rămâne întrebarea,
Cum am făcut-o însă? ! ...
Deci nu știu Domnul meu
Cum am putut-o face
De-atuncisunt trist mereu
N-am liniște și pace...
Dar mă opun de-atunce
Sub cerul mohorât
Ca vre-un om pe cruce
Să fie pironit

Maria Despescu
ian 2018.